M-a întrebat care e albumul meu preferat de la Nirvana. Purtam un tricou cu Korn şi habar nu aveam numele niciunuia dintre albumele Nirvana. Stăteam în curtea şcolii, cu un mp3 player în mână în care se învârtea un CD cu discografia Nirvana şi mă chinuiam să citesc numele albumului pe care îl ascultam. Nu mai ştiu ce i-am răspuns. Mă gândeam că poate ar fi fost mai bine să nu îi fi zis nimic când m-a întrebat ce ascultam. Mai important era că purtam un tricou din bumbac, negru, cu coperta primului album Korn, cu fetiţa în leagăn – peste un pulover portocaliu, de lână, cumpărat de la un magazin second-hand. Ea era mai mare cu un an şi primise recunoaşterea de care avea nevoie. Pe atunci nimeni nu vorbea şi nimeni nu ştia de hipsteri, iar eu mă chinuiam să port bocanci de munte, pulovere largi şi nume de formaţii pe tricouri supradimensionate, mereu înainte să le ascult cu adevărat. Pe atunci minţeam fără să spun nimănui când, cum şi de ce mint. Astăzi nu doar că nu mai mint, dar dezvălui treptat lumii toate minciunile în spatele cărora credeam că voi construi ceva demn măcar de aprobarea celorlalţi, dacă nu şi de admiraţia lor. Astăzi am primit : recunoaştere, aprobare, admiraţie. Astăzi am vrut să vă povestesc cum nu puteam nici atunci şi cum nu pot nici acum numi albumul meu preferat de la Nirvana. Şi că nu-mi pare rău, aşa cum nu mi-a părut nici atunci.
pictures taken by Ion Sterpan
wonderful silk shirt from Petunia
the jacket, pants, shoes and sunglasses were bought from Buffalo Exchange in Washington D.C.
Fine to watch you keep your sophisticated and crazy style! That’s art! Kiss from Paris!
Thanks a lot, Arno! Great to see you’re still following my blog!!
Cat de bine scris! Multi ne regasim cu siguranta in cuvintele tale!
Multumesc, Gina! Ma bucura comentariul tau.