And I’m growing old

24 Aprilie

Orașul ăsta nu mai vibrează în mâinile tale, îți scapă printre degete și tu te uiți la chelnerii spanioli cu jachete roșii cu revere negre, bâtrâni și cu chelie, nu le mai zâmbești și nu mai bei bere. Estrella se numește berea pe care nu o să o mai bei. New York se numește orașul în care nu o să mai locuiești. Viață se numește ceea ce tu acum nu trăiești. Trăiești lumea în surdină sau ca pe o glumă proastă pe care te prefaci că nu ai auzit-o. Ceilalți trăiesc la fel cum au trăit și până acum și asta te surprinde în fiecare clipă. În liftul clădirii de pe 16th Street. Sau în clădirea facultății de pe 5th Avenue. Manhattan este cartierul în care nu o să te mai plimbi. Nu o să te mai plângi de Upper East Side și nu o să îți mai petreci nopțile în West Village așteptând să vezi drag queens învăluite în sclipici și parfum ieftin. Nu o să mai iei un shot de vodkă și o bere la barul polonez din East Village, cu podelele lui lipicioase, mesele de biliard și doamna de la bar cu perucă. Nu o să mai treci în drum spre școală pe lângă un bulevard care se deschide către Empire State Building. Până de curând nici nu știai că acea clădire era Empire State Building. Nu o să urci niciodată acolo. Nu ți-ai dorit-o oricum.

11 mai

Niciodată nu a fost New York-ul mai frumos. Autobuzul M15 merge pe First Avenue și mă duce acasă. Când am urcat, era gol. Ce bine, m-am gândit. Scaune albastre, înșirate unele lângă altele. PJ Harvey își ține respirația. Până acum aproape nici nu știam că ea poate să cânte și despre New York. Da, eu acoperișuri Brooklyn văzut poduri și Manhattan de cealaltă parte a apei. Acum fac sport în fiecare zi și când am ascultat piesa asta aproape că m-am prăbușit, aproape că am izbucnit în plâns. Dar nu am făcut-o. Mi-am înghițit. M-am înghițit așa cum înghit înapoi fiecare zi care se chinuie să iasă din mine de fiecare dată, în fiecare dimineață, la ora 8 fix. 

(PJ Harvey – You Said Something )

2 aprilie

Și să mor io dacă nu am călătorit și să mor io dacă nu am mers și m-am deschis cât am putut și America stătea liniștită și leneșă și mă privea cum îmi frâng mâinile și cum mi-e atât de dor de ea. America nu a zis niciodată mare lucru. A zis poate “bine ai venit” și apoi m-a lăsat în pace. M-am chinuit atât de mult de când mă știu și Lana del Rey pare să îmi zică să mă liniștesc și să nu urc niciodată mai sus decât pot pentru că oricum dragostea nu o să fie niciodată de ajuns. Citesc Kierkegaard și nu înțeleg mare lucru, nu înțeleg decât că atunci când plâng nu știu unde sunt și nici unde vreau să mă duc.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s