Eu inimi nu am frânt, doar am mâncat pământ

Eram într-un bar de pe Lower East Side şi am pus la jukebox originalul piesei “Bluest Eyes in Texas” cu gândul la Boys Don’t Cry. Am fost surprinsă să aud originalul, dar eram deja beată şi am început să fredonez versurile, cu capul lăsat pe-o parte. Prietenii mei din New York nu ştiau nici piesa…

It’s typical of you standing out in the pouring rain

He brought me stolen daisies and we fucked in the elevator. “But in a normal sort of way. Like I am you and you are me.” Love turned out to be the shape of my blood on his hands. We fucked on our way to the bedroom, we fucked on the bed. We smoked cigarettes…

Can you see me now?

eu şi voi toţi n-am fost decât o poză de proastă calitate într-o cabină foto ieftină dintr-un bar sau dintr-o gară din România sau America sau Franţa. Încă vă păstrez fotografiile şi vă ştiu feţele pe de rost, aproape ale tuturor. Şi mai ales cuvintele şi mai ales că m-am lăsat târâtă în cabinele voastre…