And in my heart a flower dies slow like a campfire covered in piss, my love

Tranformări inutile. Tragi după tine o rochie de mireasă pe care tu ai ales-o dintr-un magazin second-hand din West Village, faţă în faţă cu biblioteca, adu-ţi aminte adică şi nu uita să închizi al doilea ochi câteodată. Nu de alta, dar tragi după tine buruieni ca fata blondă din Melancholia şi toate mirosurile lumii de atunci ţi se înghesuie în nări, violent. Silă şi praf şi Dacii 1300 în care o căţea îşi născuse puii. Blocuri de zece etaje şi o alee ca toate celelalte alei din Reşiţa şi asfalt încins şi stâlpul în jurul căruia zbura un liliac şi el se prefăcea că încearcă să îl prindă şi tu purtai o geacă roşie şi mătuşa din vis purta ba o rochie roşie, ba o rochie albastră. Sânge şi dureri pe care nu le simţeai pentru că totul se făcea în joacă. Masturbări “premature’’ şi covorul aspru de la grădiniţă pe care te-ai gândit să faci o demonstraţie, ruşinea care a venit cu mult mai târziu. Aduni copii şi vrei să îi îngrijeşti, vorbeşti mult doar ca să nu asculţi. Atunci când e linişte, s-ar putea să auzi. Eu acum Vivian, Obor şi mama lui Pongo, eu acum cearşaf cu câini şi caniculă şi Calif şi pepene galben şi reţete. Tu n-ai ales mare lucru. Ei te-au făcut pe tine şi tu ai spus “Bine.’’. Ei ţi-au ales, tu ai cules. New York mirosea a New York în iunie şi bărbaţii latino-americani vă felicitau pe tine şi pe John, credeau că tocmai v-aţi căsătorit, felicitări, ignorau rozul de mătase de sub dantela rochiei, nu ai fi putut purta o rochie albă şi să te căsătoreşti cu oraşul, nu o să porţi niciodată rochie albă. Eu am avut nuntă la grădiniţă şi voalul cred că era o perdea albă, ca perdeaua albă pe care mi-am înfăşurat-o în jurul trupului atunci când m-a fotografiat Vivian şi îi dansam pe Dance Yourself Clean. Vivian e primul bărbat căruia îi dansez în tălpile goale, iar podeaua nu mai e nici metalică şi nici rece. Vivian e primul bărbat căruia îi dansez în Control îmbrăcată în bluze fosforescente de poliester cu buricul gol pe piese de la N&D. Eu nu am purtat niciodată rochie de mireasă de bună voie şi nici nu m-am dus la altar cu nimeni. Eu am fost cărată pe braţe fără să ştiu ce mi se întâmplă până am ales. Vivian e primul bărbat cu care mănânc îngheţată de la Nestea. Vivian e primul bărbat cu care mănânc shaorma pe băncile din Parcul Obor în timp ce el hrăneşte vrăbiile şi eu nu le dau nimic. Vivian e primul bărbat lângă care mă trezesc. Vivian e primul bărbat căruia îi povestesc un vis. Noi nu trăim în paradis. Şi EU am muşcat mărul cu poftă, nu altcineva. Şi când sucul i s-a scurs pe gâtul meu plin de vânătăi nu m-am acoperit cu frunze.

 

pictures by John A. Stevens

http://500px.com/johnstevens

New York, June 2014

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s