He said join the club, then we made love till my body ached

 photo DSC_0559_zpsroq3s27z.jpg

 photo DSC_0543_zpsgytd0xvu.jpg

 photo DSC_0538_zpsh6o61yeo.jpg

contesă, regină, Venus în blănuri false, XXX rated movie star(e) by Vivian Dunger

[ Cineva și-a făcut cruce în seara asta în timp ce treceam cu 116 pe lângă o biserică. M-a enervat și i-am arătat degetul mijlociu clădirii în cauză. Subtil. I-am dat prea multă importanță evenimentului. Imediat după urcă un tip îmbrăcat în haine de camuflaj din cap până-n picioare, mirosind puternic a alcool. Se așază în stânga mea și îmi dau seama de ridicolul situației. Eu purtam o geacă tot de camuflaj, doar că avea glugă și blană falsă și uzată, pe care tocmai o reparasem la băieții cu fermoare din Obor. Eu o alesesem și o purtasem cu ironie, el era beat. Mi-aș fi dorit să fiu în locul lui. Serios, beat și târziu acasă. Mi-aș fi dorit să fiu toți oamenii din toate mijloacele de transport în comun de astăzi, numai ca să nu fiu eu. Toți păreau că trebuie să ajungă undeva, fie că se grăbeau sau nu. Eu am fugit doar acum, la sfârșit, să prind “mașina’’, deși îmi propusesem să o iau pe jos. Mi-am cumpărat un Pepsi Twist la 1 litru și vânzătoarea avea unghii false și părul întins cu placa. M-am tot plimbat înainte și înapoi astăzi și mi-am cumpărat două cămăși de noapte de la un second hand unde nu se poate plăti cu cardu’, așa că m-au costat 7 lei: “Hai, ți-o dau pe aia albastră la 5, că ești prea drăguță’’. I-am mulțumit și i-am zis că o să mai vin pe-acolo, chiar dacă mă certasem cu bancomatul BRD de pe Brâncoveanu. Cămașa albă din satin e prea strâmtă pentru noile mele șolduri, iar cea albastră e prea largă pentru noii mei sâni. Mă gândesc să le suprapun sau să le port pur și simplu. Cineva se găsește mereu să își facă semnul crucii fie în mașini sau troleibuze și câteodată mă gândesc că nu voi putea locui decât în orașele în care poți să iei metroul. Îmi număr zilele în cutii desfăcute cu sarmale de post de la MEGA IMAGE și în mărcile de țigări pe care le tot schimb. Astăzi am fumat Camel de 100 și Rothmans, mâine e o altfel de zi, un marți care nu mă așteaptă și pe care nu îl aștept. Un psihiatru mi-a zis că “așa sunt zilele mele”: de la una la alta, fără direcție, fără prea multă A-păsare, dar mi-a zis-o cu NE-păsare. Păsări. Toată ziua am ascultat Travka și mi-am amintit că o făceam și cu 10 ani în urmă. Nu m-a făcut să mă simt mai bătrână sau mai tristă decât sunt deja, dimpotrivă. Mi-a reamintit. Platon zicea că-i bună treaba asta cu RE-amintirea. În fine. În Berceni se lucrează tacticos și în liniște, iar masa mea de scris îmi sunt proprii genunchi, foaia îmi este acest MICROSOFT WORD, iar penelul sunt chiar eu. Geaca din fâș atârnă pe un umeraș subțire, împreună cu un tricou turcoaz din plasă. Estetic vorbind, totul este în ordine. Moral șoptind, aud numai ordine. – 30 martie 2015 ]

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s