picture taken in 2 Mai, Constanţa by Vivian Dunger

E luni dimineaţă iar, ora zece

deja m-am băgat în pat de câteva ori

– fără succes

o singură dată aproape am adormit

dar m-a trezit rozul foşnind

în colţuri, pe întuneric

rotund, pierdut şi fără gust

m-am ridicat din pat,

am cumpărat un pachet de ţigări

şi acum mă ţin trează

şi le spun oamenilor

ce aş fi vrut să le spun

ce aş fi vrut să audă de la mine

lui V. nu îi şoptesc nimic,

lui i-am tot spus

şi nu pot să mă bag

între un somn şi omul lui.

Când se va trezi mă va găsi dormind

sau ridicată în capul oaselor

în vârful picioarelor.

Nu se ştie niciodată

cât ţine valul ăsta blând şi mătăsos de cuvinte,

mângâieri deloc tactile

ca atunci când am înotat

cel mai mult în ultima zi

şi apa era caldă şi a mea,

nicidecum a mării.