picture taken in 2 Mai, Constanţa by Vivian Dunger
E luni dimineaţă iar, ora zece
deja m-am băgat în pat de câteva ori
– fără succes
o singură dată aproape am adormit
dar m-a trezit rozul foşnind
în colţuri, pe întuneric
rotund, pierdut şi fără gust
m-am ridicat din pat,
am cumpărat un pachet de ţigări
şi acum mă ţin trează
şi le spun oamenilor
ce aş fi vrut să le spun
ce aş fi vrut să audă de la mine
lui V. nu îi şoptesc nimic,
lui i-am tot spus
şi nu pot să mă bag
între un somn şi omul lui.
Când se va trezi mă va găsi dormind
sau ridicată în capul oaselor
în vârful picioarelor.
Nu se ştie niciodată
cât ţine valul ăsta blând şi mătăsos de cuvinte,
mângâieri deloc tactile
ca atunci când am înotat
cel mai mult în ultima zi
şi apa era caldă şi a mea,
nicidecum a mării.